A fost ecranizata una dintre cele mai bune carti scrise in ultimele decenii :" Barbati care urasc femeile" de STIEG LARSSON

Am citit cartea - prima din trilogia MILLENNIUM a lui STIEG LARSSON si v-o recomand cu caldura. Este fascinanta si o data ce va veti apuca de ea, va va fi greu sa o lasati din mana. Recent, aceasta a fost ecranizata si sunt curioasa sa vad pelicula.

Iata ce spune: REALITATEA.net pe aceasta tema:

Antieroii filmului poliţist: hackeriţa emo şi jurnalistul decăzut

Fără explozii şi artificii hollywoodiene, thrillerul suedez "Bărbaţi care urăsc femeile"(2009) aduce aminte de suspansul hitchcockian, şochează prin brutalitatea scenelor de sex şi de sadism şi impune un nou tip de eroină-detectiv. Adaptarea cinematografică a primului roman din seria poliţistă"Trilogia Mileniului" a luiStieg Larsson rulează începând din 10 septembrie în cinematografele autohtone.Jurnalistul Mikael Blomkvist(Michael Nyqvist) este însărcinat de magnatul industrial Henrik Vanger să ia urma nepoatei sale dispărută în mod suspect cu 40 de ani în urmă. În prealabil, milionarul suedez angajează o hackeriţă, Lisbeth Salander (Noomi Rapace), să verifice corespondenţa electronică şi starea conturilor jurnalistului, pentru a vedea cât de ”curat” şi de credibil este. Curioasă din fire, bruneta emo-punk continuă să-l urmărească pe jurnalist, dublând astfel ancheta asupra cazului nepoatei dispărute. Firul investigaţiilor scoate la iveală o serie de crime ritualice săvârşite asupra unor femei de origine evreiască, toate foste angajate ale companiei controlate de familia Vanger.Fără urmăriri spectaculoase, ca-n "Misiune: Imposibilă", lipsit de figuri pugilistice, de explozii în serie şi de supereroi, filmul reuşeşte să te ţină pironit în fotoliu mai bine de două ore. Cu o tramă poliţistă bine dozată, cu prim-planuri lungi, culori reci şi viori sumbre pe coloana sonoră, "Bărbaţi care urăsc femeile" (în original: "Män som hatar kvinnor"; distribuit în varianta engleză sub titlul "The Girl With The Dragon Tattoo") aminteşte uneori de bătrânul Hitchcock, dar şi de filmele polițiste din Hexagon. Calitatea peliculei datorează mult şi jocului actorilor suedezi, mult mai convingători decât ar fi fost, de pildă, un Dolph Lundgren, vizat inițial pentru rolul lui jurnalistului.Mikael, "ultimul idealist", cum îl numeşte o reporteriță de televiziune, îmbracă un rol tipic: e un jurnalist căzut în dizgraţie, văduv, irascibil, suspicios şi într-o neîncetată căutare a Adevărului şi Dreptăţii. Pe de cealaltă parte, Lisbeth apare ca o stranie combinaţie de fragilitate (marcată de abuzurile copilăriei) şi forţă instinctuală, de resemnare şi inteligenţă briliantă (reţine la prima vedere pasaje întregi din Biblie). "Este cea mai bună eroină europeană de la Nikita lui Anne Parillaud încoace", remarcă Kim Newman într-o cronică din revista Empire.Garnisit cu rutinele specifice poveştilor poliţiste (fotografii cu amănunte relevante, căutări prin arhive prăfuite şi diverse piste spre eventualii suspecţi), filmul şochează cu scene sexuale sau de tortură de o naturaleţe izbitoare, dar şi cu o idilă mai puţin comună pentru filmele de gen între jurnalistul văduv şi tânăra brunetă tatuată cu un imens dragon din cerneală, umbra sălbatică ce o bântuie fără încetare.