joi, 17 septembrie 2009

Traim un cosmar. Cand ne vom trezi ?

Un cosmar nesfarsit. Asa pare acum tot ce se intampla in societatea romaneasca. Violente, panarame la TV care se dau vedete, balbaieli politice, alesi incapabili si inculti, care se gandesc numai la buzunarele lor, mafioti, spagari, saracie lucie si incrancenare, tarani care nu au bani si mor cu dreptatea in mana pe holuri de tribunale, becali si irinei coborand din limuzine luxoase in timp ce profesorii sunt umiliti de guvernanti, promisiuni desarte in prag de campanii si ranjete false, teama, minciuni, ipocrizie, sila, promiscuitate. O caricatura de tara si de societate. Pare ca totul e gaunos si murdar, nimic nu mai poate da o farama de speranta, un motiv de zambet. Nu merita sa stai in tara asta, nu merita sa muncesti, nu merita sa te sacrifici pentru ca la fiecare colt sa te astepte o hiena imbracata in costum de mii de dolari care sa isi bata joc de tine. Cum? Schimband cu un varf de stilou o lege cum vor muschii lui. Facand o afacere ilegala si pagubind statul cu milioane de euro si lasand un buget local sarac si in imposibilitatea de a –ti plati salariul. Sau aruncand sute de mii de euro pentru un concert in timp ce pe copii tai ii lasa fara o baza sportiva, o sala de cinema, o sala de spectacole sau alt lucru util. Si astea sunt doar cateva metode de a fura, sunt convinsa ca “specialistii” in asa ceva stiu mult mai multe metode. Metode pe care noua, oamenilor decenti, cu vise decente, cu vieti ghidate dupa valori adevarate, credinciosi si cinstiti nici nu ni le imaginam!
Cred ca am ras destul de necaz, 20 de ani. E cazul sa ne revoltam, sa cerem socoteala, sa ne facem dreptate, sa schimbam ceva. Trebuie doar un imbold pentru a ne trezi. Trebuie unitate, asa cum au strigat zilele trecute, profesorii. Sa ne amintim ce este bunul simt si cine suntem cu adevarat. Ce dorim. Sa ne imaginam viitorul pe care il vom avea daca mergem in ritmul acesta. O caricatura de tara. O tara trista, anesteziata, cu creierul amortit in timp ce se uita la sensuale, zavorance si diaconesti. Pacat!

Niciun comentariu: